Tinerii al căror partener abuzează de ei fizic sau verbal au de îndurat un potop de remarce critice şi de cuvinte injurioase, precum şi frecvente accese de furie. Te afli într-o astfel de situaţie? (Vezi chenarul „Câteva semne avertizatoare”.) Dacă da, ai putea fi atât de tulburat şi derutat încât să nu ştii efectiv ce să faci. (more…)

Chiar şi în faţa ameninţării triple pe care o prezintă SIDA, tuberculoza şi malaria, ţările nu s-au simţit îndemnate „să coopereze în spiritul parteneriatului”. Fondul Mondial al Luptei împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei, înfiinţat de curând, le-a cerut guvernelor 13 miliarde de dolari pentru stăvilirea acestor epidemii. Până în vara anului 2002 însă, se primiseră puţin peste 2 miliarde de dolari, în timp ce, în acelaşi an, cheltuielile militare se ridicaseră la aproximativ 700 de miliarde de dolari! Din nefericire, în lumea divizată de azi, puţine ameninţări ar fi în stare să unească toate naţiunile pentru a acţiona spre binele tuturora.

Deşi au cele mai bune intenţii, autorităţile medicale se văd neputincioase în lupta împotriva bolilor infecţioase. Probabil, guvernele nu pun la dispoziţie banii necesari. Microbii devin rezistenţi la tot mai multe medicamente, iar un număr crescând de oameni adoptă stiluri de viaţă ce duc la contractarea unor boli. Mai mult, problemele ce devastează necontenit omenirea, precum sărăcia, războaiele şi foametea, favorizează răspândirea agenţilor patogeni la milioane de oameni.
Dumnezeu se interesează de sănătatea noastră

Există totuşi o soluţie. Avem dovezi clare că lehova Dumnezeu e foarte interesat de sănătatea oamenilor. Sistemul imunitar constituie o dovadă remarcabilă a acestui fapt. Multe legi pe care le-a dat Iehova israeliţilor din antichitate au vădit dorinţa lui de a-i ocroti de bolile infecţioase.

Isus Cristos, care reflectă personalitatea Tatălui său ceresc, simte şi el compasiune faţă de bolnavi. în Evanghelia lui Marcu e relatată întâlnirea lui Isus cu un lepros. „Dacă vrei, poţi să mă faci curat”, i-a zis bolnavul. Lui Isus i s-a făcut milă când a văzut durerea şi suferinţa acelui om. „Vreau”, i-a răspuns Isus. „Fii curat.” — Marcu 1:40, 41.
Vindecările miraculoase înfăptuite de Isus nu erau rezervate doar câtorva persoane. Evanghelistul Matei menţionează că Isus „a început să străbată toată Galileea, predând …, predicând vestea bună a regatului şi vin decând tot felul de boli şi tot felul de infirmităţi din mijlocul poporului” (Matei 4:23). Vindecările făcute de el nu le-au fost de folos numai locuitorilor din ludeea şi Galileea. Ele constituie şi o anticipare a modului în care vor fi înlăturate în cele din urmă toate bolile, când Regatul lui Dumnezeu, despre care a predicat Isus, va domni fără oprelişti.

Sănătate pentru toţi — un ideal realizabil

Biblia ne asigură că nu e imposibil ca toţi să se bucure de sănătate. Apostolul Ioan a prevăzut timpul când ‘cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii’. Şi în urma acestei acţiuni a lui Dumnezeu faţă de noi, „moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut”. Prea frumos ca să fie adevărat? în următorul verset, Dumnezeu însuşi declară: „Aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate”. — Revelaţia 21:3-5.

Bineînţeles, sfârşitul bolilor va însemna în mod sigur şi sfârşitul sărăciei, al foametei şi al războiului, pentru că aceste nenorociri merg mână în mână cu microbii patogeni. Prin urmare, lehova a încredinţat această sarcină u-riaşă unui guvern ceresc, Regatul său, condus de Cristos. Ca răspuns la milioanele de rugăciuni fierbinţi ale oamenilor, acest guvern va veni şi va înfăptui voinţa lui Dumnezeu aici, pe pământ. — Matei 6:9, 10.

Când să aşteptăm venirea Regatului lui Dumnezeu? Răspunzând la această întrebare, Isus a prezis că în lume urmau să se petreacă evenimente importante ce aveau să arate că, în scurt timp, Regatul va intra în acţiune. Una dintre caracteristicile amintite de Isus erau ‘ciumele dintr-un loc în altul’ (Luca 21:10, 11; Matei 24:3, 7). Cuvântul grecesc pentru „ciumă” se referă la „orice maladie infecţioasă mortală”. în pofida tuturor progreselor din medicină, se poate afirma că secolul al XX-lea a fost martorul unor îngrozitoare epidemii de boli infecţioase. — Vezi chenarul „Decese cauzate de epidemii din 1914 încoace”.

Intr-o profeţie din cartea Revelaţia, ce oglindeşte cuvintele lui Isus din Evanghelii, sunt prezentaţi mai mulţi călăreţi cel însoţesc pe Isus Cristos în momentul învestirii lui cu putere regală. Cel de-al patrulea călăreşte pe „un cal gălbui”, lăsând în urma lui o „plagă mortală” (Revelaţia 6:2, 4, 5, 8). Tributul în vieţi omeneşti luat din 1914 încoace de bolile infecţioase majore confirmă că acest călăreţ simbolic este realmente în plin galop. Suferinţa cauzată la nivel mondial de această „plagă mortală” dovedeşte o dată în plus că Regatul lui Dumnezeu este aproape. — Marcu 13:29.

Deşi timp de câteva decenii medicina a reuşit să stăvilească valul bolilor infecţioase, ele încep din nou să atace. Evident, pentru ca problema să fie rezolvată o dată pentru tot deauna, avem nevoie de o soluţie supraomenească. Creatorul nostru chiar asta ne promite. Profetul Isaia ne asigură că sub domnia Regatului lui Dumnezeu „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»”. Mai mult, „[Dumnezeu] nimiceşte moartea pe vecie: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele” (Isaia 25:8; 33:22, 24). Când va veni acea zi, bolile vor fi eradicate o dată pentru totdeauna.

Tuberculoza e un ucigaş străvechi. Milioane de oameni au suferit şi au murit de TBC. S-au găsit dovezi ale acestei boli chiar şi la mumiile egiptene şi peruviene. în prezent, noile tulpini de TBC ucid anual aproximativ două milioane de oameni.
întins pe un pătuc dintr-o colibă africană, Carlitos are fruntea plină de broboane de sudoare. Din cauza malariei, care 1-a slăbit foarte mult, băieţelul nu mai are putere nici să plângă. Părinţii lui sunt îngroziţi. Nu au bani de medicamente, iar în apropiere nu e nici un spital unde copilul ar putea primi îngrijire medicală. Febra nu i-a scăzut, iar în 48 de ore băiatul a murit. (more…)

Unii cercetători afirmă că, în cele mai multe cazuri de abuz sexual, autorul este tatăl sau bărbatul care îndeplineşte rolul de părinte ori alţi bărbaţi care fac parte din familie. Deşi majoritatea victimelor sunt fete, şi băieţii, chiar mulţi, sunt abuzaţi. Iar cazurile în care autoarea este o femeie nu sunt atât de rare cum aţi crede. însă cele mai multe cazuri neraportate de abuzuri sexuale sunt, după cât se pare, incesturile între fraţi, când copilul mai mare sau mai puternic îl agresează ori îl seduce pe fratele mai mic şi mai slab (sau pe sora mai mică), determinându-l să aibă raporturi sexuale. Ca părinţi, cu siguranţă consideraţi asemenea acte revoltătoare. (more…)

Majoritatea rechinilor sunt capturaţi pentru înotătoarele lor dorsale, aşa-numitele „aripioare de rechin”, foarte apreciate de unii locuitori ai Asiei pentru presupusele lor proprietăţi medicinale şi afrodiziace. Supa de aripioare de rechin este o delicatesă. Un singur bol poate costa 110 euro! Din dorinţa de a satisface marea cerere de pe piaţa asiatică, s-a ajuns până acolo încât rechinilor li se taie aripioarele, după care sunt aruncaţi în apele oceanului, unde mor de foame sau se îneacă. Câtă risipă, câtă cruzime!

Trebuie luate măsuri

Ar trebui să ne îngrijoreze trista poveste a rechinului? Probabil că de rechini nu ne este aşa de milă ca de elefanţi sau de balene. Dar să nu uităm că rechinii au un rol esenţial în menţinerea echilibrului ecologic în oceane. De exemplu, datorită obiceiurilor lor de hrănire sunt ţinute sub control alte populaţii de peşti.
In unele ţări, nu există legi privitoare la pescuirea rechinilor. După o dezbatere care a durat zece ani, Mexicul, o ţară în care pescuitul rechinilor atinge cote alarmante şi se prind peste 30000 de tone de rechini anual, a dat o lege care interzice tăierea aripioarelor de rechin. Şi, ca şi cum situaţia nu ar fi suficient de gravă, cererea de aripioare a dus la proliferarea pescuitului ilegal în rezervaţiile marine din mai multe părţi ale lumii. Directorul Servicio Parque National Galâpagos spune cu mare părere de rău: „în Galapagos, pescuitul ilegal pentru aripioare de rechin a luat o amploare fără precedent în ultimii ani.

Fiind foarte profitabil, a dus la formarea unei adevărate mafii în zonă”.
Pentru salvarea rechinilor, în unele ţări s-a luat o măsură deosebită: s-a interzis tăierea aripioarelor. Totuşi, Charlotte Mo-gensen, coordonatoarea unui program din cadrul Fondului Internaţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, avertizează că sunt necesare mai multe măsuri. Ea afirmă: „Rechinii sunt în pericol pretutindeni în lume. îndemnăm toate organizaţiile de management al pescuitului să nu se rezume la a interzice tăierea aripioarelor, ci şi să strângă date despre rechini şi să reducă pescuitul accidental şi capturarea rechinilor pentru ca numărul lor să nu scadă iremediabil”.
Din fericire, Creatorul florei şi al faunei nu va permite ca omul, în lăcomia lui, să-i distrugă frumoasa creaţie, deci nici pe înfricoşătorii şi totuşi atât de necesarii rechini. — Revelaţia 11:18.

DATE DESPRE RECHINI 

Dimensiuni: Cea mai are specie de rechini, rechinul-balenă, prezentat mai sus, poate atinge 18 m lungime şi poate cântări câteva tone. Este inofensiv şi se hrăneşte cu plancton sau cu peştişori.
Perioada de gestaţie: puii se nasc după 22 de luni de gestaţie.
Rata de reproducere: Rechinul dă naştere, în medie, la 2-10 pui. Majoritatea speciilor nasc pui, altele însă depun ouă.
Rata de creştere: Celor mai multe specii le trebuie 12-15 ani ca să ajungă la maturitate sexuală.
Longevitate: Nu se poate stabili cu exactitate cât trăieşte fiecare specie de rechin. Marele rechin alb, prezentat mai jos, care e deosebit de periculos, trăieşte în jur de 60 de ani.

Opinii diferite

Isus a spus că, atunci când un bărbat şi o femeie se căsătoresc, devin „o singură carne” (Matei 19:5). înseamnă oare aceasta că tatăl tău şi mama ta vor vedea mereu lucrurile în acelaşi fel? Nicidecum. De fapt, între două persoane — chiar şi între soţ şi soţie, care sunt foarte apropiaţi — pot să apară divergenţe.
Dacă părinţii tăi au diferenţe de opinie, nu înseamnă că sunt pe punctul de a se despărţi. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi uneori se enervează unul pe altul. Atunci de ce se ceartă? Poate că uneori văd diferit lucrurile. Iar asta nu este neapărat un lucru greşit şi nici nu înseamnă că relaţia lor e pe cale de a se destrăma.
Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi, după aceea, să-ţi  dai seama că opinia ta despre film a fost diferită de a lor? Se poate întâmpla. Chiar şi cei ce sunt în relaţii foarte apropiate pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni. (more…)

Odinioară, când omul nu descoperise încă fascinantele calităţi ale nobilei flori, trandafirii sălbatici creşteau în voie. Astăzi, dintre cele peste o sută de specii de trandafiri sălbatici doar câteva se cultivă. Prin metode de încrucişare atent controlate s-au obţinut miile de soiuri care ne încântă privirile. Ca urmare, faima florii s-a dus pretutindeni Aproape că nu există ţară în lumea-ntreagă în care să nu crească trandafiri. Cel mai cunoscut şi mai răspândit soi este Thea hybrida.
Din seră în vază
Mulţi cumpărăm trandafiri de la florărie sau din piaţă. Cultivaţi în scop comercial în sere mari, necesită mai multă atenţie decât trandafirii de grădină. Vizitând terenurile de trandafiri de lângă Nairobi, am înţeles de câtă îngrijire au nevoie florile înainte de a ajunge pe piaţă.
Aici, ca de altfel peste tot în Kenya, în marile serele acoperite cu polietilenă se cultivă trandafiri în scop comercial (vezi imaginea de la pagina 26). Serele sunt foarte utile. Trandafirii proaspăt altoiţi sunt mai delicaţi şi trebuie ocrotiţi de intemperii. Ploile abundente, vântul sau razele puternice ale soarelui le pot dăuna. în plus, pentru a menţine o temperatură constantă în seră, trebuie ca aerul rece să intre cu uşurinţă, iar aerul cald să iasă.

In sere vedem rânduri de trandafiri tineri în diferite stadii de dezvoltare. Se cultivă mai multe soiuri de trandafiri, de la bine cunoscutul Thea hybrida, a cărui tulpină se taie cam la 70 cm, până la trandafirul Sweetheart (o varietate de Thea hybrida), care se taie la 35 cm. Pe un hectar, cât are această fermă floricolă, ar putea fi cultivate aproximativ 70000 de plante.

Dar cum se hrănesc trandafirii? Patul florilor nu este unul obişnuit, ci e alcătuit dintr-un strat de piatră ponce (rocă vulcanică), aşternut pe folii de polietilenă. Se preferă acest tip de sol, întrucât prin piatra ponce nu se transmit atâtea boli ca prin solul obişnuit. Pentru a uda trandafirii se foloseşte sistemul de irigaţie prin picurare. Tuburi subţiri direcţionate spre patul florilor distribuie apa şi substanţele nutritive în cantitate optimă. Datorită solului vulcanic poros, apa ajunge pe folie, de unde este colectată şi refolosită.

Deşi li se oferă o îngrijire deosebită, trandafirii pot totuşi contracta unele boli, cauzate în principal de fungi. De pildă, mucegaiul Botrytis cinerea şi mana atacă frunzele şi tulpina plantelor. Dacă nu sunt ţinute sub control, aceste boli pot afecta calitatea florilor. Fungicidele sunt deosebit de utile în lupta împotriva lor.
Pe măsură ce timpul trece, bobocii prind culoare, semn că trandafirii trebuie culeşi. Florile sunt tăiate cu grijă când sunt încă boboci, iar petalele nu încep să se desfacă. De ce? Nu se ofilesc atât de repede şi îşi păstrează mai multă vreme culoarea. Culesul poate să difere de la soi la soi. în orice caz, este esenţial să fie tăiaţi dimineaţa devreme sau seara târziu când umiditatea este ridicată, iar procesul de ofilire mai lent. Trandafirii proaspăt tăiaţi sunt depozitaţi într-o încăpere rece pentru prerăcire. Şi această etapă are menirea de a ţine plantele proaspete mai multă vreme.

Urmează o altă etapă importantă: sortarea. Trandafirii sunt sortaţi după culoare şi mărime şi împachetaţi potrivit cerinţelor clienţilor. Acum, sunt gata de plecare. De la aceste sere sunt transportaţi la cel mai mare aeroport din Nairobi, de unde vor zbura spre Europa, la mii de kilometri depărtare! Deoarece se ofilesc repede, trandafirii trebuie să ajungă pe piaţa locală sau internaţională în maximum 24 de ore de la cules.
Data următoare când veţi primi în dar trandafiri sau îi veţi cumpăra de la piaţă ori de la florărie, opriţi-vă puţin şi gândiţi-vă la lunga călătorie pe care, probabil, au făcut-o. Poate vin chiar din Africa! Astfel, şi aprecierea pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Iehova Dumnezeu vă va creşte! — Psalmul 115:15.

Vor exista vreodată trandafiri albaştri?

Povestea trandafirului este lungă. Şi nu e nici pe departe încheiată. Apar mereu tehnici noi de cultivare şi de înmulţire. De fapt, puţine flori pot avea atâtea nuanţe! Ce trandafiri vă plac mai mult? Albi, galbeni, roz, roşu-închis sau cărămizii? Majoritatea acestor nuanţe sunt rodul numeroaselor metode de încrucişare folosite.
Ştiaţi, de exemplu, că iniţial nu au existat trandafiri roşii? Şi asta pentru că le lipseşte gena care duce la formarea pigmentului roşu. Ro-şul-aprins a fost obţinut cam prin 1930, printr-o mutaţie genetică. Ulterior, s-au obţinut toate nuanţele de roşu pe care le vedem astăzi. în familia rozelor, a lipsit multă vreme… albastrul! Trandafirul, în mod normal, nu are gena care produce pigmentul albastru, delfinidina. Totuşi, în 2004, după ani de cercetări şi eforturi conjugate, o companie australiană şi una japoneză au obţinut, prin metode de inginerie genetică, un trandafir albastru. Se fac însă cercetări pentru a se obţine o nuanţă mai intensă.