Cu mai bine de 550 de ani în urmă, germanul Johannes Gutenberg inventa tiparul cu litere mobile. Cea dintâi operă de seamă care a ieşit de sub tipar a fost o Biblie.* De atunci, au fost tipărite miliarde de cărţi, despre orice subiect pe care-1 poate concepe mintea omenească. Biblia însă este cea mai remarcabilă dintre toate.

■ Se estimează că au fost tipărite (integral sau parţial) peste 4,7 miliarde de Biblii, de cinci ori mai multe decât Cărticica roşie a lui Mao Ze-dong, care, după Biblie, este cea mai răspândită carte de pe glob.
■ De curând, într-un singur an, au fost distribuite mai bine de 50 de milioane de Biblii, în ediţii parţiale sau integrale. „Biblia este în fiecare an cea mai vândută carte”, arată revista The New Yorker.
■ Biblia a fost tradusă, parţial sau integral, în peste 2400 de limbi. Cel puţin o parte din Scripturi este disponibilă în limbi vorbite de peste 90% din populaţia globului.
■ Cam jumătate din scriitorii Bibliei şi-au încheiat scrierile înainte de naşterea lui Con-fucius, renumitul înţelept chinez, şi a lui Sid-dhărtha Gautama, întemeietorul budismului.
■ Biblia a influenţat profund arta. A inspirat pictori, compozitori şi scriitori celebri.
■ Biblia a fost interzisă de guverne, a fost arsă de oponenţi religioşi şi a fost contestată de critici. Nu există în istorie carte mai greu încercată decât Biblia! Totuşi, ea a supravieţuit tuturor vicisitudinilor.
Nu-i aşa că aspectele menţionate sunt remarcabile? E drept că aceste detalii şi statistici impresionante nu sunt în sine dovezi că Biblia este demnă de încredere. De aceea, vom analiza în continuare cinci motive pentru care milioane de oameni au încredere absolută în Biblie.

1. Exactitate istorică
Ne-ar fi greu să avem încredere într-o carte care conţine inexactităţi, nu-i aşa? Să presupunem că citiţi într-o carte de istorie modernă că al Doilea Război Mondial a avut loc în secolul al XlX-lea sau că preşedintele Statelor Unite este un rege. Oare astfel de inexactităţi nu v-ar determina să puneţi sub semnul întrebării informaţiile din întreaga carte?

Toti cei care au încercat să conteste exacti-1 tatea istorică a Bibliei au eşuat, întrucât Biblia face referire la oameni reali şi la evenimente reale.
Oameni. Criticii Bibliei au pus la îndoială existenţa lui Ponţi u Pilat, guvernatorul roman al Iudeii care 1-a dat pe Tsus să fie ţintuit’ (Matei 27:1-26). în 1961, în portul mediteranean Ceza-reea, a fost descoperită o piatră [1] care atestă că Pilat a fost odinioară conducătorul Iudeii.
înainte de 1993, nu exista ni-cio dovadă extrabiblică potrivit căreia David, tânărul şi curajosul păstor care a devenit ulterior regele Israelului, ar fi fost un personaj istoric. Totuşi, în acel an, în nordul Israelului, arheologii au scos la lumină o piatră de bazalt [2], datând din secolul al IX-lea î.e.n. Potrivit specialiştilor, pe ea sunt inscripţionate cuvintele „Casa lui David” şi „regele Israelului”.
Evenimente. Până nu demult, numeroşi erudiţi puneau la îndoială acurateţea relatării biblice referitoare la războiul dintre Edom şi Israel, purtat pe vremea lui David (2 Samuel 8:13, 14). Potrivit opiniei lor, Edomul era la acea vreme o comunitate primitivă de păstori. Nu era încă destul de puternică şi nici suficient de organizată ca să constituie o ameninţare pentru Israel. Totuşi, săpături arheologice recente au dezvăluit că „Edomul era un popor foarte dezvoltat cu mai multe secole înainte [decât se credea] — fapt ce reiese şi din Biblie”, se arată într-un articol din revista Biblkal Archaeology Review.
Titluri corecte. în cele 16 veacuri de-a lungul cărora a fost scrisă Biblia, pe scena lumii s-au perindat mulţi conducători. Insă ori de câte ori face referire la un conducător, Biblia foloseşte titlul corect. De pildă, cu privire la Irod Antipa, ea foloseşte corect termenul „tetrarh”, iar cu privire la Gallio, termenul „proconsul” (Luca 3:1; Faptele 18:12). Ezra 5:6 vorbeşte despre Tatenai, guvernatorul provinciei persane „de dincolo de Fluviu”, adică de Eufrat. O monedă care datează din secolul al IV-lea î.e.n. conţine cuvinte asemănătoare, spunând despre guvernatorul persan Ma-zaeus că este conducătorul provinciei „de dincolo de Fluviu”.
Exactitatea unor detalii aparent minore nu este o chestiune lipsită de importanţă. De vreme ce scriitorii Bibliei au fost atenţi chiar şi la cele mai mici detalii, nu ar fi logic să avem încredere şi în celelalte lucruri pe care le-au scris?

2. Sinceritate
Increderea se clădeşte pe onestitate. îţi este uşor să ai încredere într-un om despre care ştii că e onest. Dar, dacă te minte chiar şi numai o dată, îţi pierzi încrederea în el.

Scriitorii Bibliei au fost oameni oneşti,   sinceri. Sinceritatea ce transpare din scrierile lor arată, fără tăgadă, că acestea sunt demne de încredere.
Greşeli şi slăbiciuni. Scriitorii Bibliei şi-au recunoscut deschis greşelile şi slăbiciunile. Moise a povestit despre o greşeală care 1-a costat scump (Numerele 20:7-13). Asaf a spus că o vreme a invidiat prosperitatea celor răi (Psalmul 73:1-14). lona a vorbit despre propria neascultare şi atitudine negativă manifestate când Dumnezeu a dorit să le arate îndurare unor păcătoşi penitenţi (lona 1:1-3; 3:10; 4:1-3). Matei nu S’-a sfiit să dezvăluie că 1-a părăsit pe Isus în noaptea arestarii lui. — Matei 26:56.

Scriitorii Scripturilor ebraice au vorbit deschis despre vociferările necontenite ale israe-liţilor şi despre răzvrătirea poporului din care făceau şi ei parte (2 Cronici 36:15, 16). N-au cruţat pe nimeni, nici măcar pe conducătorii ţării lor (Ezechiel 34:1-10). Scrisorile apostolilor descriu cu la fel de multă sinceritate problemele serioase pe care le aveau unii creştini, chiar şi cei aflaţi în poziţii de supraveghere, şi unele congregaţii din secolul I. — 1 Corinteni 1:10-13; 2 Timotei 2:16-18; 4:10.
Adevărul pur. Scriitorii Bibliei nu au încercat să treacă sub tăcere aspecte      care, pentru unii, ar fi fost stânjenitoare. Primii creştini au recunoscut cu francheţe că nu erau pe placul lumii, ci erau dispreţuiţi, fiind socotiţi ‘nebuni’ şi oameni ‘lipsiţi de nobleţe’ (1 Corinteni 1:26-29). Scriitorii Bibliei au afirmat despre apostolii lui Isus că erau conside      raţi „oameni fără carte şi de rand”. — Faptele 4:13.

3. Armonie internă
Să presupunem că rugaţi 40 de bărbaţi din medii sociale diferite să scrie o carte, fiecăruia revenindu-i o parte din ea. Ei trăiesc în ţări diferite şi nu toţi se cunosc. Unii nu ştiu ce au scris ceilalţi. V-aţi aştepta ca lucrarea lor să se remarce prin armonie internă?

Biblia este o astfel de carte.* Deşi a fost I scrisă în condiţii mult mai neobişnuite decât cele menţionate mai sus, ea se distinge prin armonia ei internă.
Condiţii unice. Biblia a fost scrisă de-a lungul a circa 1600 de ani, din 1513 î.e.n. până în jurul anului 98 e.n. Prin urmare, mulţi dintre cei aproximativ 40 de scriitori ai ei au trăit la distanţă de secole unul de altul. Iar ocupaţiile lor erau diferite: unii erau pescari, alţii păstori, regi, iar unul a fost medic.
Un mesaj armonios. Scriitorii Bibliei au dezvoltat o temă principală: justificarea dreptului lui Dumnezeu de a guverna omenirea şi împlinirea scopului său prin intermediul Regatului său ceresc, un guvern care va domni asupra întregului pământ. Această temă este introdusă în Geneza, este dezvoltată pe parcursul cărţilor ce-i urmează şi atinge deznodământul în Revelaţia. — Vezi articolul „Ce învăţăm din Biblie?”, de la pagina 19.
Armonie la nivel de detalii. Scrierile biblice se armonizează chiar şi la nivel de detalii. Dar nu pentru că scriitorii ei s-ar fi pus de acord. Să ne gândim la un exemplu. Scriitorul biblic Ioan povesteşte că, odată, când o mare mulţime a venit să-l asculte pe Isus, Isus s-a dus la Filip şi 1-a întrebat de unde să cumpere pâine pentru a-i hrăni pe oameni (Ioan 6:1-5). într-o relatare paralelă, Luca menţionează că întâmplarea a avut loc lângă oraşul Betsaida. La începutul cărţii sale, Ioan spusese că Filip era din Betsaida (Luca 9:10; Ioan 1:44). Era firesc aşadar ca Isus să pună întrebarea cuiva care era din partea locului. Iată deci că detaliile concordă. Şi e evident că între scriitori nu a existat nicio înţelegere în acest sens.
Diferenţe fireşti. Există totuşi unele diferenţe între relatările biblice. Dar oare nu ar trebui să ne aşteptăm la aşa ceva? Să zicem că mai mulţi oameni sunt martori la o crimă. Dacă fiecare dintre ei ar menţiona aceleaşi detalii, cu aceleaşi cuvinte, nu i-aţi suspecta că s-au înţeles între ei? Firesc ar fi ca mărturiile lor să difere întrucâtva, din cauza propriului punct de vedere. La fel stau lucrurile şi în privinţa scriitorilor Bibliei.
Să luăm un exemplu. Ce fel de mantie a purtat Isus în ziua morţii sale? Una purpurie, aşa cum reiese din relatările lui Marcu şi Ioan (Mar-cu 15:17; Ioan 19:2)? Sau una stacojie, cum spune Matei (Matei 27:28)? Adevărul este că ambele afirmaţii pot fi corecte. în compoziţia purpurei intră şi roşul. în funcţie de unghiul din care era privit, de modul în care se reflecta lumina asupra lui şi de fundal, veşmântul putea căpăta diverse nuanţe.
Armonia care există între cărţile Bibliei şi consecvenţa neintenţionată a detaliilor dovedesc o dată în plus că Biblia este demnă de încredere.

4. Exactitate ştiinţifică
Ştiinţa a făcut mari progrese în timpurile moderne. Teoriile vechi au cedat locul celor noi. Ceea ce odată era acceptat ca fapt, acum este doar un mit. Manualele de ştiinţă trebuie adesea revizuite.

Biblia nu este un manual de ştiinţă. Totuşi, în privinţa chestiunilor ştiinţifice, Biblia se distinge nu numai prin ceea ce spune, ci şi prin ceea ce nu spune.
Nu conţine idei neştiinţifice. în vechime, câştigaseră teren multe concepţii greşite. Se credea, de pildă, că pământul este plat, ba chiar că se sprijină pe ceva material, pe ceva fizic. Cu multă vreme înainte ca ştiinţa să descopere cum se răspândesc şi se previn bolile, medicii foloseau unele metode care, în cel mai fericit caz, erau ineficiente, iar în cel mai rău caz, letale. Totuşi, în niciunul dintre cele peste 1100 de capitole ale sale, Biblia nu prezintă nici măcar o practică medicală dăunătoare omului sau informaţie neştiinţifică.

Afirmaţii corecte din punct de vedere ştiinţific. Acum circa 3500 de ani, Biblia afirma că pământul este suspendat „pe nimic” (Iov 26:7). In secolul al VUI-lea î.e.m, Isaia făcea referire la ‘cercul [sau sfera] pământului’ (Isaia 40:22). O planetă sferică suspendată în spaţiu, fără a se sprijini pe vreun suport vizibil ori fizic. Nu vi se pare deosebit de actuală această descriere?

Scrisă prin 1500 î.e.n., Legea mozaică (consemnată în primele cinci cărţi ale Bibliei) cuprindea legi corespunzătoare cu privire la carantină, cu privire la ce trebuia să facă cineva în caz că atingea un cadavru şi cu privire la îngroparea excrementelor — şi asta cu mult timp înainte ca oamenii de ştiinţă să fi descoperit utilitatea unor astfel de măsuri. — Leviticul 13:1-5; Numerele 19:1-13; Deuteronomul 23:13, 14.
Mulţumită, în parte, telescoapelor performante, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că universul „s-a născut” dintr-o dată. Dar nu toţi oamenii de ştiinţă sunt mulţumiţi de implicaţiile acestei teorii. Un profesor a remarcat: „Un univers care are început pretinde o cauză primă. Căci cine şi-ar putea închipui un astfel de efect fără o cauză pe măsură?” însă, cu mult înainte de inventarea telescoapelor, chiar cuvintele de deschidere ale Bibliei afirmau cât se poate de clar: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. —Geneza 1:1.
Chiar dacă este o carte veche şi abordează o gamă largă de subiecte, Biblia nu conţine inexactităţi ştiinţifice. Oare o astfel de carte nu merită, cel puţin, atenţia noastră?

5. Profeţii împlinite
Gândiţi-vă la un meteorolog care prezice mereu starea vremii cu exactitate, şi asta de mult timp. Dacă într-o zi anunţă ploaie, nu aţi lua cu voi o umbrelă?

Biblia conţine numeroase preziceri, sau I profeţii.  Potrivit istoriei, relatările biblice sunt clare. Profeţiile Bibliei sunt întotdeauna corecte.
Aspecte remarcabile. Profeţiile biblice sunt adesea detaliate şi se împlinesc până în cele mai mici amănunte. De obicei, se referă la chestiuni de mare importanţă şi prezic lucruri contrare aşteptărilor celor ce trăiesc în perioada redactării lor.
Un exemplu deosebit. Strategic construit pe malurile fluviului Eufrat, anticul Babi-lon era considerat „centrul politic, religios şi cultural al Orientului antic”. în jurul anului 732 î.e.n., profetul Isaia a aşternut în scris o profeţie înspăimântătoare despre căderea Ba-bilonului. Isaia a dat şi detalii: un conducător pe nume „Cirus” avea să-l cucerească; apele Eufratului, care ocroteau Babilonul, ‘aveau să sece ; iar porţile oraşului aveau „să nu mai fie închise” (Isaia 44:27—45:3). Circa două sute de ani mai târziu, în 5 octombrie 539 î.e.n., profeţia sa împlinit până în cele mai mici detalii. Istoricul grec Herodot (secolul al V-lea î.e.n.) a confirmat modul în care a căzut Babilonul.”
O declaraţie îndrăzneaţă. Isaia a mai prezis ceva surprinzător despre Babilon: „Nu va mai fi niciodată locuit” (Isaia 13:19, 20). Ca să prezici că un oraş mare şi înfloritor, poziţionat într-un loc strategic, va fi distrus pentru totdeauna, aveai nevoie de multă îndrăzneală.

Cu siguranţă, te-ai aştepta ca un astfel de oraş să fie reconstruit. Cu toate că Babilonul nu a fost distrus imediat după ce a fost cucerit, în cele din urmă cuvintele lui Isaia s-au adeverit. Astăzi, Babilonul este un loc „pustiu, fierbinte şi acoperit de nisip”, arată revista Smithsonian.
Cât de impresionantă este profeţia lui Isaia! Este ca şi cum cineva ar prezice, în cele mai mici detalii, cum va fi distrus peste 200 de ani un oraş din zilele noastre, de pildă New York-ul ori Londra, şi ar susţine cu tărie că nu va mai fi locuit niciodată. Ceea ce impresionează şi mai mult este că profeţia lui Isaia s-a împlinit!
în această serie de articole am analizat câteva dovezi care au convins milioane de oameni că Biblia este demnă de încredere, motiv pentru care se şi lasă călăuziţi în viaţă de mesajul ei. Vă invităm să citiţi mai multe lucruri despre Biblie ca să puteţi decide personal dacă merită sau nu să aveţi încredere în ea.

This entry was posted on Saturday, November 24th, 2007 at 12:23 pm and is filed under Noiembrie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.